Protezele mobilizabile sunt lucrările pe care pacientul le poate scoate pentru igienizare. Sunt soluția potrivită când numărul dinților lipsă este mare, când osul disponibil nu permite o lucrare fixă, sau când se dorește o variantă mai puțin invazivă.
Acesta este domeniul în care cabinetul are cea mai profundă specializare. Coordonatoarea compartimentului de protetică este medic primar în protetică dentară și doctor în științe medicale, cu activitate științifică publicată internațional pe acest subiect.
Menționăm acest lucru pentru că protezarea mobilizabilă este considerată, pe nedrept, un domeniu „simplu”. În realitate, o proteză bine făcută este una dintre cele mai pretențioase lucrări din stomatologie: trebuie să fie stabilă, confortabilă, să redea masticația și aspectul, și să menajeze țesuturile pe care se sprijină, ani la rând.
Proteze parțiale
Se folosesc când mai există dinți naturali pe arcadă.
- Proteza acrilică — varianta clasică, din acrilat, cu croșete metalice. Este cea mai accesibilă și se realizează rapid, motiv pentru care se folosește frecvent ca soluție provizorie, în perioada de vindecare de după extracții sau în așteptarea unei lucrări definitive.
- Proteza scheletată — are un schelet metalic turnat, care distribuie forțele de masticație atât pe dinți, cât și pe mucoasă. Este semnificativ mai subțire, mai stabilă și mai confortabilă decât cea acrilică, iar durata de viață este mult mai mare. Este soluția pe care o recomandăm în majoritatea situațiilor cu edentație parțială întinsă.
- Proteza elastică (flexibilă) — realizată din material elastic, fără croșete metalice vizibile. Principalul avantaj este estetic: nu se văd elementele de fixare. Nu este însă indicată în toate situațiile, iar readaptarea ei în timp este mai dificilă decât la protezele clasice. Alegerea se face după o discuție despre avantaje și limite.
Proteze totale
Se realizează când nu mai există dinți pe arcadă. O proteză totală reușită depinde de exactitatea amprentei, de înregistrarea corectă a relației dintre cele două arcade și de montarea dinților în poziția care respectă funcția și fizionomia pacientului. Sunt etape care nu se pot scurta fără ca rezultatul să sufere.
La mandibulă, unde stabilitatea unei proteze totale clasice este limitată anatomic, soluția cu retenție pe implanturi, descrisă mai jos, aduce o diferență considerabilă.
Supraproteze cu sisteme speciale
Supraproteza este o proteză mobilizabilă care nu se sprijină doar pe mucoasă, ci se fixează pe implanturi sau pe rădăcini dentare restante, prin intermediul unor sisteme speciale de retenție. Pacientul o poate scoate pentru igienizare, dar în gură stă ferm, fără să se miște la vorbire sau la masticație.
Sistemele pe care le folosim:
- Capse — sisteme de tip buton, cu o parte fixată pe implant sau pe rădăcină și una în proteză. Sunt simple, eficiente și ușor de întreținut, iar partea de retenție se poate înlocui periodic, când se uzează. Cea mai frecventă soluție pentru stabilizarea unei proteze totale mandibulare.
- Culise — sisteme de precizie care leagă proteza mobilizabilă de o lucrare fixă existentă. Elimină croșetele vizibile și oferă o retenție foarte bună, cu un rezultat estetic superior.
- Sisteme telescopate — o coroană primară se cimentează pe dinte sau pe implant, iar coroana secundară este încorporată în proteză. Cele două se potrivesc prin fricțiune. Este soluția cu cea mai bună distribuție a forțelor și cu cel mai bun acces pentru igienizare, indicată în special când dinții restanți au un suport parodontal redus.
Alegerea sistemului depinde de numărul și poziția implanturilor sau a dinților restanți, de starea osului și a parodonțiului, și de posibilitățile de igienizare ale pacientului.
Cum decurge realizarea unei proteze
- Consultația și planul de tratament — evaluarea dinților restanți, a osului și a mucoasei; stabilirea tipului de proteză.
- Amprentele — preliminară și funcțională. La proteza totală, amprenta funcțională este etapa de care depinde, în cea mai mare măsură, stabilitatea rezultatului.
- Înregistrarea relației dintre arcade — stabilim poziția corectă în care se închid maxilarele.
- Proba machetei — verificăm aspectul, poziția dinților și fizionomia, înainte de finalizare. Este momentul în care se fac ajustările, împreună cu pacientul.
- Predarea protezei și instructajul de purtare și igienizare.
- Ședințele de reglaj — una sau două în primele săptămâni, normale și necesare.
- Controale anuale, pentru readaptare. Osul se modifică în timp, iar proteza trebuie să țină pasul cu el.
Întrebări frecvente
Cât durează până mă obișnuiesc cu o proteză nouă?
De regulă două-patru săptămâni pentru vorbire și alimentație. În această perioadă sunt normale una sau două ședințe de reglaj — nu înseamnă că proteza este greșită, ci că se potrivește pe țesuturi care își revin și se adaptează.
Proteza flexibilă este mai bună decât cea scheletată?
Nu în general, ci doar în anumite situații. Proteza flexibilă are avantajul estetic al lipsei croșetelor metalice, dar cea scheletată distribuie mai bine forțele, este mai durabilă și se poate readapta mai ușor în timp. Recomandarea se face după evaluarea cazului.
Ce este o supraproteză?
O proteză mobilizabilă fixată pe implanturi sau pe rădăcini restante, prin sisteme speciale de retenție. O puteți scoate pentru curățare, dar în gură stă ferm, fără să se miște.
Câte implanturi sunt necesare pentru o supraproteză?
La mandibulă, de regulă două implanturi cu capse aduc deja o îmbunătățire majoră a stabilității. La maxilar sunt necesare, de obicei, mai multe. Numărul exact se stabilește după tomografie.
Proteza totală se mișcă la vorbit. Se poate rezolva?
De cele mai multe ori, da. Cauzele pot fi o amprentă funcțională incorectă, o proteză care nu a mai fost readaptată de ani buni, sau resorbția osoasă avansată. Soluțiile merg de la readaptare (căptușire) până la stabilizarea pe implanturi cu capse. Evaluarea se face la consultație.
Cum se îngrijește o proteză?
Se curăță zilnic cu perie și soluții dedicate, nu cu pastă de dinți obișnuită, care este abrazivă și zgârie suprafața. Peste noapte se păstrează conform indicațiilor primite la predare. Mucoasa de sub proteză are nevoie și ea de masaj și igienizare.
Trebuie schimbată proteza în timp?
Proteza nu se modifică, dar osul pe care se sprijină se resoarbe lent, an de an. De aceea proteza trebuie readaptată periodic și, după un număr de ani, înlocuită. Controalele anuale permit intervenția la timp, înainte ca nepotrivirea să producă leziuni ale mucoasei.
Pot mânca normal cu o proteză?
După perioada de adaptare, majoritatea alimentelor nu pun probleme. Alimentele foarte tari sau lipicioase rămân o dificultate la protezele totale clasice — motiv pentru care, la pacienții care își doresc o masticație apropiată de cea naturală, discutăm soluția supraprotezei pe implanturi.