Tratamentul bolii parodontale
Boala parodontală — cunoscută mai ales ca parodontoză — este o infecție cronică a țesuturilor care susțin dintele: gingia, ligamentul și osul. Evoluează lent și, de cele mai multe ori, fără durere. Tocmai de aceea mulți pacienți ajung la medic abia când dinții au început deja să se miște.
Primul semn este sângerarea gingiei la periaj. Nu este normală și nu trece de la sine.
Netratată, boala duce la retracția gingiei, la pierderea osului din jurul dintelui, la mobilitate dentară și, în final, la pierderea dinților — inclusiv a celor perfect sănătoși, fără nicio carie.
Parodontologia este unul dintre domeniile principale ale cabinetului, alături de protetică și implantologie, de peste 30 de ani.
Semne care impun un consult:
- gingii care sângerează la periaj sau spontan
- gingii umflate, roșii sau sensibile
- retracția gingiei — dinții par „mai lungi”
- respirație urât mirositoare persistentă
- dinți care s-au mișcat, s-au înclinat sau între care au apărut spații noi
- senzația că dinții „nu mai stau bine” la mușcat
Cum decurge tratamentul
- Diagnosticul parodontal. Măsurăm adâncimea pungilor parodontale în jurul fiecărui dinte și evaluăm radiologic nivelul osului. Rezultatul este o hartă exactă a situației, pe care o discutăm împreună — nu o impresie generală.
- Igienizarea și detartrajul subgingival. Îndepărtarea tartrului și a plăcii bacteriene de sub marginea gingiei, acolo unde periuța nu ajunge și unde se întreține infecția.
- Surfasajul radicular. Netezirea suprafeței rădăcinii, pentru ca gingia să se poată reatașa și pentru a îngreuna redepunerea plăcii.
- Terapia laser, ca metodă complementară, pentru decontaminarea pungilor parodontale.
- Reevaluarea, la 4-6 săptămâni. Verificăm răspunsul țesuturilor și stabilim dacă sunt necesare etape suplimentare.
- Tratamentul chirurgical, doar acolo unde este cazul, pentru zonele care nu au răspuns la tratamentul inițial.
- Imobilizarea dinților mobili, când situația o permite, pentru redistribuirea forțelor.
- Ședințele de menținere, la 3-6 luni. Acestea nu sunt opționale: ele fac diferența între o boală ținută sub control ani la rând și una care recidivează.
Întrebări frecvente
Ce este boala parodontală?
O infecție cronică a țesuturilor care susțin dintele — gingie, ligament și os. Netratată, duce la retracția gingiei, mobilitate dentară și, în final, pierderea dinților.
Sângerarea gingiilor la periaj este normală?
Nu. Este cel mai frecvent prim semn al inflamației gingivale și motiv suficient pentru un consult. Gingia sănătoasă nu sângerează.
Se poate vindeca parodontoza?
Boala parodontală nu se vindecă în sensul revenirii osului pierdut, dar evoluția ei poate fi oprită și menținută sub control pe termen lung. Diferența o fac tratamentul corect și ședințele periodice de menținere.
Dinții mobili se mai pot salva?
Depinde de cantitatea de os pierdută. În multe cazuri, da — prin tratament parodontal și, unde este necesar, imobilizare. Evaluarea exactă se face clinic și radiologic, la prima consultație.
Doare tratamentul parodontal?
Detartrajul subgingival și surfasajul se realizează sub anestezie locală, deci nu se simte durere. În zilele următoare pot apărea sensibilitate la cald și rece și o ușoară jenă gingivală, care se estompează.
Câte ședințe sunt necesare?
În mod obișnuit între două și patru pentru etapa inițială, în funcție de numărul de dinți afectați și de severitate, urmate de reevaluare.
Ce sunt ședințele de menținere și de ce sunt obligatorii?
Sunt ședințe de igienizare profesională la 3-6 luni, în care îndepărtăm depunerile de sub gingie înainte ca infecția să se reactiveze. Boala parodontală este cronică: tratamentul inițial o oprește, menținerea o ține oprită. Fără ele, recidiva este regula, nu excepția.
Am respirație urât mirositoare. Poate fi de la gingii?
Frecvent, da. Bacteriile din pungile parodontale produc compuși sulfurați cu miros neplăcut, care nu dispar la periaj sau la apă de gură. Tratarea cauzei rezolvă și mirosul.
Pot face implant dacă am boală parodontală?
Nu înainte de a o trata și a o stabiliza. Un implant plasat într-un teren cu infecție activă are un risc semnificativ mai mare de eșec. După stabilizare și cu menținere corectă, implantul devine o soluție perfect viabilă.
Parodontoza se moștenește?
Există o predispoziție genetică reală, dar ea nu decide singură evoluția. Igiena, fumatul, diabetul și regularitatea controalelor cântăresc cel puțin la fel de mult.
Fumatul influențează boala parodontală?
Semnificativ. Fumatul reduce circulația la nivelul gingiei, maschează sângerarea — deci întârzie diagnosticul — și scade răspunsul la tratament. Este cel mai important factor de risc modificabil.